Cel mai nou obiectiv UNESCO din România, baza imperiului Roman – Dacia. Cum a intrat pe ”radarul” Patrimoniului Mondial, unde îl găsești

În 2024, România a făcut un pas important în conservarea și promovarea patrimoniului său cultural, prin includerea ansamblului de obiective reunite sub titulatura Frontierele Imperiului Roman – Dacia în Patrimoniul Mondial UNESCO. Acest eveniment marchează o recunoaștere internațională a valorii istorice și culturale a siturilor arheologice care au fost odinioară parte integrantă a Imperiului Roman.

Frontierele Imperiului Roman – Dacia: Unicitate și importanță

Ansamblul Frontierele Imperiului Roman – Dacia se întinde pe mai bine de o mie de kilometri de-a lungul granițelor de vest, nord și est ale provinciei romane Dacia. Acesta include o varietate de instalații militare, cum ar fi tabere temporare, turnuri de veghe, bariere artificiale, forturi auxiliare și legionare, și cetăți, toate integrate într-o graniță unitară.

Dacia a fost singura provincie romană situată în întregime la nord de Dunăre, protejând imperiul de populațiile „barbare” și asigurând supravegherea și controlul mișcărilor lor la marginile nordice ale imperiului. De asemenea, a facilitat accesul la resurse valoroase de aur și sare. Aceste peisaje diverse, care includ munți, păduri, văi, podișuri, câmpii și cursuri de râuri, adaugă un caracter unic acestei regiuni istorice.

„Frontierele Imperiului Roman – Dacia se întindeau pe mai bine de o mie de kilometri de-a lungul granițelor de vest, de nord și de est ale provinciei romane Dacia, de la fluviul Dunărea cu fiecare capăt de pe teritoriul României, cuprinzând Podișul Transilvaniei și traversând câmpiile Munteniei de-a lungul râului Olt. A făcut parte din frontierele romane timp de aproape 170 de ani, protejându-l de populațiile „barbare”, asigurând supravegherea și controlul mișcărilor lor la marginile nordice ale imperiului și asigurarea accesului la resurse valoroase de aur și sare. Dacia a fost singura provincie romană situată în întregime la nord de Dunăre. Peisajele și topografia diversă a provinciei dacice includ munți, păduri, văi, podișuri, câmpii și cursuri de râuri.

A fost stabilit un sistem complex cu o gamă largă de instalații militare, inclusiv tabere temporare, rețele de turnuri de veghe, bariere artificiale (lucrări de pământ, ziduri), mici fortificații, forturi auxiliare și legionare cetăți, cu așezările civile asociate acestora. Pe baza acestor caracteristici, șapte sectoare ale frontierei sunt evidente (atât terestre cât și fluviale) și au fost integrat într-o graniță unitară, situație inegalabilă în alte sectoare ale Imperiului Roman. Un al optulea sector conține un grup de tabere de marș la mare altitudine” se arată în documentul citat.

Procesul de recunoaștere UNESCO

Recunoașterea ansamblului Frontierele Imperiului Roman – Dacia de către UNESCO a fost rezultatul unui proces detaliat și complex. În cadrul celei de-a 46-a sesiuni a Convenției privind Protecția Patrimoniului Cultural și Natural Mondial, organizată de Comitetul Interguvernamental pentru Protecția Patrimoniului Cultural și Natural Mondial la New Delhi, India, în perioada 21-31 iulie 2024, propunerea României a fost discutată și aprobată.

UNESCO a făcut o serie de recomandări pe care România trebuie să le implementeze până în 2025. Printre acestea se numără actualizarea Planurilor Urbanistice Generale în zonele unde sunt amplasate siturile componente, elaborarea planurilor de management pentru fiecare parte componentă, și îmbunătățirea accesului la materialele legate de Limesul Dacic printr-un portal central de informare digitală.

Cerințe de protecție și management

Pentru a asigura protecția și conservarea siturilor incluse în Frontierele Imperiului Roman – Dacia, documentul UNESCO prevede o serie de măsuri și structuri de management. Toate cele 277 de părți componente sunt protejate legal, fiind incluse în Registrul Arheologic Național (RAN). Managementul siturilor implică colaborarea dintre Ministerul Culturii, Consiliile Județene, Institutul Național al Patrimoniului și Comisia Limesul Național.

Un comitet de organizare UNESCO va coordona aceste responsabilități, asigurând cercetarea, conservarea și îmbunătățirea siturilor, precum și gestionarea turismului și interpretarea vizitatorilor. Strategia de turism durabil și evaluarea impactului patrimoniului pentru toate propunerile de dezvoltare sunt, de asemenea, parte integrantă a planului de management.

Unde se găsește acest ansamblu de obiective

Frontierele Imperiului Roman – Dacia cuprind o vastă arie geografică, întinzându-se de la fluviul Dunărea, traversând Podișul Transilvaniei și câmpiile Munteniei de-a lungul râului Olt. Siturile arheologice includ forturi și cetăți romane, unele dintre ele fiind situate în județele Maramureș, Bistrița-Năsăud, Cluj și Hunedoara.

Aceste situri oferă o oportunitate unică de a explora vestigiile istorice și de a înțelege mai bine modul în care Imperiul Roman a influențat dezvoltarea acestei regiuni. Vizitatorii pot descoperi istoria fascinantă a Daciei romane, explorând fortificațiile și peisajele naturale impresionante care au protejat odinioară granițele imperiului.

Includerea Frontierelor Imperiului Roman – Dacia în Patrimoniul Mondial UNESCO este o realizare semnificativă pentru România, recunoscând importanța istorică și culturală a acestei regiuni. Prin implementarea măsurilor de protecție și management recomandate de UNESCO, România poate asigura conservarea și promovarea acestui patrimoniu valoros pentru generațiile viitoare. Explorarea acestor situri oferă o călătorie captivantă în timp, dezvăluind complexitatea și bogăția moștenirii romane în Dacia